IOANA MOROȘAN

THE GENRE OF AUTOBIOGRAPHY AND WOMENʼS WRITING. THE BOUNDARIES OF GENDER, GENRE AND POLITICS:  THE CASE OF LENA CONSTANTE


DOI: 10.33993/drl.2023.10.202.218
Affiliation: “G. Călinescu” Institute of Literary History and Theory, Romanian Academy.
Contact details: Romanian Academy, 13 September Str., sector 5, 050711, Bucharest, Romania.
Email: ioana.morosan@inst-calinescu.ro

THE GENRE OF AUTOBIOGRAPHY AND WOMENʼS WRITING. THE BOUNDARIES OF GENDER, GENRE AND POLITICS: THE CASE OF LENA CONSTANTE
(Abstract)

Autobiographical writing has acquired over the last century, especially during the first half of the 20th century, an unfavorable position in the economy of literary production, and it has been often related to a form of “feminine”, confessional writing. The cultural context during the Communist regime in Romania has reshaped the connotation of autobiographical writing, being banned outright during the Socialist-realist era, and then becoming a pivotal way of surveillance for dissidents who were imprisoned mainly for political reasons during the rule of the Communist regime. Thus, the present paper aims to follow how the biographical works of former women prisoners, with a focus on Lena Constante’s autobiographical work, have contributed to a sort of differentiation of women’s writing, mobilizing in Pierre Bourdieu’s terms a “dialectic of differentiation”.

Keywords: communism, imprisoned women, autobiographical writing, autobiographies, dialectic of differentiation.


GENUL AUTOBIOGRAFIEI ȘI SCRIITURA FEMININĂ. LIMITELE IDENTITĂȚII DE GEN, ALE GENULUI LITERAR ȘI ALE POLITICII: CAZUL LENEI CONSTANTE
(Rezumat)

Scrisul autobiografic a dobândit în ultimul secol, mai ales în prima jumătate a secolului al XX-lea, un statut minor în economia producției literare, fiind adesea asociat cu o formă de scriitură „feminină”, confesivă. Contextul cultural din timpul regimului comunist din România a remodelat conotațiile scrierilor autobiografice, acestea fiind de-a dreptul interzise în perioada socialist-realistă, iar apoi devenind o modalitate privilegiată de supraveghere a disidenților care au fost încarcerați mai ales din motive politice în timpul regimului comunist. Astfel, lucrarea de față își propune să analizeze modul în care operele biografice ale fostelor deținute, cu accent pe opera autobiografică a Lenei Constante, au contribuit la un fel de diferențiere a scriiturii feminine, care activează, în termenii lui Pierre Bourdieu, o „dialectică a diferențierii”.

Cuvinte-cheie: comunism, deținute politic, scriitură autobiografică, autobiografii, dialectica diferențierii.

Full Text